Nu toți prietenii de pe Facebook îmi sunt prieteni în realitate

Îmi place să intru pe contul meu de Facebook și fac acest lucru ori de câte ori am timp liber. Am multe persoane în lista de prieteni dar nu îi cunosc pe toți. Nu mă deranjează asta, nu am nici chef și nici timp să fac curățenie în listă și să șterg pe cei care nu îi cunosc. Îmi place să urmăresc ce postează alții, ce comentarii scriu la unele articole din ziare, cum se ceartă sau cum se laudă unii pe alții. Am avut în listă și persoane stresante, uneori de-a dreptul agasante, pe care le-am blocat pur și simplu. Mi-a fost ușor să fac asta cu cei pe care nu îi cunoșteam personal și nu aveam nici măcar o preocupare sau o pasiune comună în mediul online.

Zilele trecute m-a supărat rău de tot un băiat pe care îl știu, dar nu pot spune că îl cunosc. Nu știu ce a fost în capul lui când a făcut o poză cu telefonul mobil la un act și a pus-o pe facebook, însoțită de un comentariu sarcastic, după părerea mea. Colegii de birou mi-au zis că nu mai știu de glumă, că e doar un copil și multe alte chestii de genul acesta. Dar nu este așa! Încă mai știu să apreciez o glumă bună, cred eu. Eu am avut încredere în el și nici o clipă nu m-am gândit că ar putea să facă așa ceva. Bine, poate exagerez, nu era vorba de un act important, dar erau multe dosare și acte în mapa pe care i-am dat-o și l-am rugat să o ducă la cineva care are biroul în altă localitate. Dacă făcea poză la un alt act și posta pe facebook ce se întâmpla?

Nu îmi dau seama dacă a glumit sau a dorit ca în felul acesta să își verse amarul că de fiecare dată îl întrebam care este numele lui ca să pot să îl trec pe borderoul care însoțea dosarele? Are un nume mai greu de reținut și nu am reușit niciodată să îl asociez cu fața lui. Nu știu de ce, probabil nu am avut nici motive. Este un copil,  are câțiva ani în plus față de băiatul meu, nu văd nimic altceva la el, degeaba se supără că nu îi rețin numele. Este un angajat al unei firme cu care noi colaborăm, un băiat bun la toate.

Când sunt la lucru nu țin facebook deschis, nu am timp de așa ceva și, în plus, dacă fac asta risc să se blocheze râșnița de computer din dotare, așa că prefer să nu intru, am destul timp acasă să văd ce mai este nou. Și când m-a sunat colega de la biroul unde urma să ajungă dosarele pe care le dădusem băiatului despre care vă povestesc ca să îmi spună ce a făcut respectivul, chiar m-am supărat rău de tot. Am făcut printscreen la postare, ca să am o dovadă, apoi am sunat pe șeful lui și i-am spus ce s-a întâmplat. Bineînteles că poza și comentariul au dispărut imediat, copilul le-a șters urgent, dar o să treacă mult timp până când voi uita această întâmplare.

Știu că am și eu partea mea de vină, nu trebuia să am încredere în el, dar am prostul obicei am încredere în oameni, dar asta numai până la proba contrarie. Dar mi-am învățat lecția, nu o sa mai am încredere în nimeni, mai ales în copii care nu știu ce să mai facă ca să atragă atenția pe facebook.

 

Please follow and like us:
0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *